Încă de la vârsta copilăriei
Am plecat să cunosc lumea
Liceul l-am făcut în spatele gratiilor și
A trecut fără să mi se facă dor
de casă

Când am început facultatea
Totul părea a fi roz, dar apoi
A venit criza și am găsit să muncesc
De 3 ori mai puțin decât
până atunci

La diplomă toți erau așezați în rând
Care mai de care având o cravată mai colorată
Numai eu stăteam în pantaloni de in
Sigur că munca îmi va fi răsplatită
cu un 10

Când m-am angajat, primul meu serviciu
A fost marinar de speța a șaptea
Deși eu făcusem inginerie
Dar nu am vrut să le arăt diploma
că luasem 3

Nevasta a doua a murit de leucemie
Nu aveau medicii timp
Însă am moștenit de la ea
O colibă de un metru înălțime
și 5 prunci

Din lună-n lună, cei de-acasă mă sună
Moș Pavel și Aneta au murit, Cristina a lui Roman
S-a căsătorit cu Vasile a lu’ Amariei
Dumnezeu să-i ierte!
Las’ să fie sănătoși!