Timpul de lângă tâmpla mea îl prinzi în palme.
E mic cât un obraz de nor și ți se potrivește mai bine ție
- amurgul ochilor mei l-ar stingheri.
Și-apoi,
n-am nevoie să-mi amintească mereu că e tânăr,
cuibărindu-se în potecile adânci de sub ploape
pe care tu le-ai sapat odinioară
sau învelindu-mi fruntea dezbrăcată de vise.