Patos și vlagă toridă,
cumpăt, pe stare febrilă
zimți de călăi deopotrivă,
cad în laguna senilă.
Drum lepădat în păcate,
scurs din izvoare secate,
lanÈ› de poieni ferecate
plâng în surdină, uitate.
Luntre ce rupe avalul,
simte cum năruie malul,
scânteie-n lună și valul
curge în grote nectarul.
Apă, pământ
vânt și furtună
toate se nasc,
fără de ură.