A fost odată ca niciodată.
A fost odată ca-n povești.
Precum în poveștile cu proști.
Dar totuși a fost ca niciodată.
În aceste timpuri și la această dată.
Un guvern ce s-a format.
Dintr-o balegă și un rahat.
Cu un inginer ce acum conduce ...
Ministerul de Finanțe.
Ce în alte circumstanțe.
Dacă criza n-ar fi fost.
Poate și-ar fi avut și el un rost.
Că parcă țara aceasta n-ar fi avut.
Atâția doctori în economie.
Dar cum totul are un început.
Finanțele au încăput.
Pe mâna unui inginer …
… profil metalurgie.
Că doar s-a tras linie
și s-a presupus.
A fi maestru în economie.
Și Doamne ce mai calcule făcea.
Că toată ziua,
de cap ne zăpăcea.
Și dureri de cerebel ne da.
Iar prin decizii nătăflețe.
El dorește,
economia să dezghețe.
Și o țară întreagă a indispus.
De când impozit forfetar a pus.
Iar guvernul este condus.
Ca-n povești, de un spiriduș.
Ce alții îl fac caricatură.
Sau mai bine spus,
pitic în miniatură.
Ce ascultă din Cotroceni.
Doar de porunci și termeni.
Și e condus ...
precum o jucărie de copii.
Prin fire, o antenă și multe baterii.
Baterii ce ajută o minte îngustă.
Și un minister condus de o fustă.
Fustă ce se crede, fotomodel sau manechin.
Dar care pentru ai noștri ochi, e doar un chin.