De s-ar întoarce în trecut.
Cererea în căsătorie
pentru ea ar fi o datorie.
Și ar spune din nou DA.
Un DA doar pentru noi, ... copii ei.
Ea din păcate nu avea de unde să fi cunoscut.
Că va cădea pradă atracției.
Și cel cu care viața ea și-a petrecut.
Și căruia copii, ea i-a născut.
Avea să fie un mare prefăcut.
Un om de nimic, un om de doi bani
și două parale chioare.
Pentru cine a pierdut ea cei mai frumoși ani?
Pentru acest bărbat asemeni păsărilor călătoare.
A meritat acest om și acest bărbat, oare?
Un om ce toată viața s-a gândit ... doar la mâncare
și la burta sa gigantică, grotească și impunătoare.
Ce devenea în anii ce treceau din ce în ce mai mare.
Și dintr-o dată al ei suflet la ferecat într-o închisoare.
Oferindu-i doar clipe grele, ... istovitoare.
Și de cele mai multe ori, momente umilitoare.
Acest om nevrednic, ... această ființă acaparatoare.
Ce pentru ea a fost precum o sperietoare.
Dar ea în definitiv este și va fi ... o supraviețuitoare.
Ea nu își regretă viața, pentru ai ei copii.
Și îi privește mândră cum au crescut ca plopii.
Nu regretă suspinele, grijile și nopțile ce le-a pierdut.
Când erau mici, bolnavi și la pat ei au zăcut.
Pe al ei chip cu ușurință se descifrau
doar sentimentele de teamă.
Sentimente ce o definesc ca mamă.
Și în definitiv acesta este al ei trecut.
Trecut, prezent și viitor.
Chiar dacă trecutul în mare parte a fost mai neplăcut.
Nici viitorul nu se prezintă prea strălucitor.
Și doar în aceeași nuanță, de un colorit amăgitor.
Ce în timp devine amar și extrem de otrăvitor.
Iar viitorul, ea și-l dedică doar la ai ei nepoți.
Că doar îi sunt dragi cu toți.