Parfum de roua simt,
e pură și nedecolorată,
iar ceața sora ei de-o viață,
duios mă mângâie pe față.
O ce dulceață, sublimă, timidă,
dar aspră și de gheață
eu doar cu ea mai pot visa
și mai găsesc speranță.
ÃŽn cercuri cresc iubiri,
văzduhu-i plin de rime,
m-aplec, sărut pământul cald
ce râde azi cu mine.