Nu existam pe când
mușcai din măr
Nu respiram același aer
Nu beam aceeși apă
Și nu știam să sufăr.

În gura ta am fost eu concepută
Și m-ai purtat în cap
Vreo câteva secunde...
Și uite-mă făcută!

După chipul și asemănarea
unei minciuni frumoase
M-am întrupat vag și tăcut
Din cuvântul scump și mut.

Acum exist și-aștept
Să recunoști că nu e drept,
Că m-ai creat fără o idee clară,
Fără să te gândești c-o să mă doară.