Copil fiind, mi sa-ntamplat
Sa trec pe langa o padure,
Cu san adanc si innoptat
Si cu fantastice murmure.

Oprindu-ma-n marginea ei,
Mi se parea c-aud, pe vanturi,
Din fundui rasete de zei,
Din trufe, de Dryade canturi!

Si-atras in ea eu ma simteam
Dun farmec viu fara de seama;
Dar ca sa intru nu indrazneam:
Eram copil...si-mi era teama!

Asa-i cu frumusetea ce ma cheama
In farmecul si-n taina sa!
Desi nu sunt copil...mi-e teama.