ceasul auriu
bate a tîrziu
fiind prea tîrziu
nimic nu mai scriu
nici bine nu știu
de mai sînt viu
ori a venit timpul
să urc Olympul...


mă văd în Olymp
afară din Timp
în haine de in
la masa cu vin
m-așteapta plin
ulciorul cu venin
cui să închin?
pentru ce să închin?
vasul m-așteapta
pe masa dreaptă
singur să beau
fără să vreau
dar neîntrebat
să beau obligat!
zei la masă nu-s
dar mă privesc de sus
stau și mă privesc
in conclav ceresc
dac-am să-ndrăznesc
cu vin morțesc
să mă cinstesc!
nu mă mai socot
altceva nu pot
beau veninul tot!
zeii hohotesc
la ei mă primesc
cu ei mă-nfrățesc
mă hirotonisesc
și mă-ndumnezeiesc!...


dar ceasul auriu
bate a tîrziu
fiind prea tîrziu
nimic nu mai scriu
nici bine nu știu
de mai sînt viu
ori am trecut vama
în țara lui Kama...