Te sun, dar îmi e frică să vorbesc.
Te caut încercând să mă ascund de tine.
Încerc ca prin tăceri să-ți spun că te vreau bine.
Cuvintele-s ambigui. Tăcându-ți, te doresc.

Așa că numai sun și tac în receptor
Lăsându-te pe tine să imi ghicești vorbirea,
Să înțelegi în noapte chemarea și iubirea
Din vorba ce lipsește și- oftatul plin de dor.

Și știi că în tăcere un altul nu ar fi,
Că liniștea ce-auzi e pururi doar a mea
Că dacă aș vorbi, ceva iar s-ar strica
Și numai pot să tac, ca să mă poți iubi.

Așa trec orele, tăcând în telefon
Tu ascultând, eu nevorbind cu tine
Fără să întrebăm de ce, și cum, și cine,
Când liniștea răsună mai tare ca un ton.