zilele prădate vărsate din sac
hainele-ți curate mînjite de mîini
morile-ți stricate făină nu fac
și-așa trecută-i vremea de pîini!


acum doar mai mesteci frunza de dud
nici o mâncare cu tine nu duci...
sub hainele vechi manuscrisul ți-e ud
n-o să mai fie cînd să-l usuci...


manuscrisul se șterge singur pe drum
cum ștersu-i și ochiul și ștearsă-i și gura
pasul ascultă din ceruri măsura...
te-așteaptă, flămîndule, cuminecătura!
cînd scrisul nu-ți poate ține făptura
aruncă-l și pace!... acuma-i acum!...