Domnul Prigoană senior
Și "Prigonitul" junior,
Fac show pe la televizor
Spre hazul celor din popor.
Pentru că, domnul senior,
Regele gunoierilor,
Care și-a strâns averea sa
(În mod cinstit, nu este-așa?)
De prin gunoi și din hasna,
Vrea pentru al său descendent
Un loc călduț în Parlament.
Fiindcă, zice seniorul,
Spre a liniști poporul,
Domnia sa a cheltuit
Foarte mulți bani și s-a spetit
Muncind când a sponsorizat
Campania șefului de stat
Dusă pentru un nou mandat
Ca președinte-al țării noastre.
Așa fiind, gurile proaste
Care nu știu că ajutând
Pe cineva, chiar om de rând,
Ai dreptul de necontestat
Să primești înapoi ce-ai dat?
Judecând sub acest aspect,
Eu recunosc, plin de respect,
C-are dreptate seniorul,
Dar întreb: oare "Profitorul"
N-a știut că datoria
Neplătită e ca râia,
Și ca dacă nu plătește,
Creditoru-l pedepsește?
A știut, fără'ndoială,
Și, fără nici o sfială
I-a promis, spre-al ajuta,
Ca micul său beizadea,
S-ajungă parlamentar.
Târgul deci, e foarte clar.
Dar, problema ce se pune,
Este alta: acest june
Încă are caș la gură
Și nu este în măsură
Cu aripile lui să zboare
(Că nici pene nu prea are)
Spre o luptă așa mare
Cum e cea din Parlament.
Cazul deci, e evident:
S-a știut de la'nceput
Ce se dă, ce s-a cerut...
De-asta, la televizor,
Prin presă și prin popor
Se discută ne'ncetat
Despre ce s-a întâmplat
ÃŽn cazul Honorius,
Ajuns Dezonorius.
Dar dacă o fi și-o fi
Și "pasența" n-o ieși,
Domnul Prigoană va'ncerca
Să își proțăpească'n șea
Soața, D-na "Prigonita".
În acest caz, reușita,
Va fi sigură. De nu,
Va'ncepe balamucu:
Domnul Prigoană, justificat,
Va cere'napoi tot ce-a dat.
Când dați bani pe marfă proastă,
O faceți pe pielea voastră.