Suspendat pe o ramură crudă,
privirile strânse pe rând,
gândul aplecat peste piept
cum ai piti căldura zilelor într-o pernă adâncă.

Și nici un albastru mai sfânt
nu mai poate să plouă peste mine.

Nu este mult de când
mi-am scuturat dintr-o pasăre
toate mărgăritarele,
vântul și-a umezit buzele
în trilul ei sfâșiat,
i-am dat drumul
și cădeam înnebunit,
cădeam din toate părțile.