Revazuti din când în când,
Într-o zi cu soare și vânt,
Am stat timp de câteva ceasuri,
Cu privirea-n pământ.
În pași de vals asfaltul călcând,
Ne-am așezat pe-o bancă - aproape plâng.
A fost ca o tăcere de mormânt...
Plimbați pe-alei crăpate,
Pe străzi întunecate,
Dând de-un câine-al străzii,
Stad în fața porții.
Așezați în pragul ușii tale calde,
Tremurând de frig și gata de plecare,
Ne priveam sufletele goale.
Și-acum inima-mi arde...fum...scrum.