Intr-o zi un pui de drac

S-a intalnit cu-n gandac.

Dar gandacul nu-l vedea

Si nu stia ce-l pastea;

Isi vedea de treaba lui

Cu gandurile hai-hui

Si...vedeti voi, el credea

Ca lumea-i ceea ce vedea:

Un fir de iarba- poate doua,

Un graunte,-un strop de roua.

Din cand in cand cate-o albina

Mai ramanea fara benzina

Si poposea pe firul lui

Dar altceva... nimica nu-i!

Iar in ziua cu pricina

Tocmai plecase albina

Si gandacul se gandea

Cum va fi roua fara ea...

Dar deodata, din gandire

Il trezi brusc o smucire:

Vezi tu, dracul se distra

Si firul lui il scutura.

Speriat nevoie mare

Gandacul se tine tare

De pe firu-i sa nu cada

Si nici nu poate sa vada

Ca alaturi mai e iarba.

Aghiuta-si rade-n barba:

"Uite-l cat e de speriat,

Numai bun pentru distrat!"

Si-l scutura si mai tare

Pe gandacul care moare

Strans de firul lui plapand.

Dar deodata-i vine-un gand:

"Doamne, cum e cu putinta,

De ce atata suferinta?!

De ce asa tanar sa mor??

Da-mi o mana de-ajutor!!!"

...

Pan'la urma nu mai poate,

Lesinat, cade pe spate.

Trist, invins si abatut

Nu vede pe ce-a cazut:

Iarba multa si pufoasa,

Stropi de roua racoroasa,

Albine zumzaie de zor

Intr-un dans cuceritor...

Iar deasupra, cer senin

Anunta un nou destin...