Începe o nouă zi
și sincer îmi este frică
de sfârșitul debusolat al ei.
Avem toți traiul de furnică,
la creier purtăm doar clopoței,
pe viața searbădă avem iar pică.

Dar timpul este comprimat,
stă cu fundul gol în fața
unui ceas scorojit de vreme.
Nu se uită decât ca un ciclop
cu ochiul său de neiertat,
dă la omenire, teste, teme.

ÃŽn conformitate cu noile norme,
ar trebui să împușcăm clipa
Ea poate să îți aducă disconfort,
sau poate fericirea de moment,
la păsări poate disloca aripa,
în viață la obstacole fii mai atent.