Vreau să fiu arbore,
Dar rădăcinile să-mi crească:
Nu din pământ, ci din cer.

Prin ele vreau să comunic
Cu infinitul,
Dar și cu glia,
Așteptând deopotrivă
Răsăritul palid și iubirea...
Pasărea măiastră și eternitatea.

Primordiale însă rămân,
Doar rădăcinile –
La om, la arbore, la pasăre chiar.
Dar mai ales...
La o săteancă și un sătean.