1 Se sărutau agonic, se-nbrățișau năvalnic
De parcă lumea toată de timp era în criză,
Își promiteau în șoaptă, ascunși de turnul jalnic
Să nu-i despartă nimeni, armata si-o valiza!

2 În timpuri de restriște mereu eram în criză
De hrană, bani, medicamente, dar...am tăcut.
Și iarna ne puneam nimicul într-o valiză
Prin istorie am fugit, dar, criza... n-am trecut!