Prin fereastra ta, brodată,
Cu brăduți și flori de vată,
Tot privești spre ulicioară,
Așteptând pe Moș s-apară.

Scârțâie neaua-nghețată,
Un Moș bâjbâie la poartă.
Alb ca și bunicul meu,
Și cară un sac, cu greu.

Nu-i în roșu, nu-i Crăciun,
Tot cu barbă-i și-i bătrân;
Se apropie ușor,
Pân' ajunge în pridvor.

Trage cu ochiul, Adiță:
-Moșul ia o cizmuliță.
Șopti fratelui, un pici,
Sâât, ne pune daruri mici!

Ei, copii, cine să fie?
Un MoÈ™ care-mi place mie!
Dar nu intră în odaie,
El e Moșul Nicolae!

Adiță e-nsuflețit:
-Cizmele le-am lustruit...
Două seri le-am curățat,,
Iată Moșul, ce-a lăsat!

Pleacă Moșul. E grăbit.
Adi, sprinten, a sărit,
Luând darul din pridvor:
-Nu am niciun bețișor!

2.11.2010 Aurora Luchian Vaslui