pe dinăuntru
nu sunt decât o scară
cu nesfârșite trepte
fiecare de-o culoare
de-un ochi
de-un braÈ›


și simt
precum o scară
urmele lucioase ale pașilor tăi
mă doare lemnul părintesc
când plâng din nori


îmi bat
câte un cui din tine
în fiecare treaptă
să nu se fărâme