obosit de cădere pașii
îi încălțasem în nor
și ți-am zis să mi-i lași pe vecie acolo
să nu-i mai cobori așa aiurea cu orice prilej de ploaie
vârstele nu mi se mai potriveau
de când le îmbrăcasem
ei m-am mai îngrășat și eu
ca orice băutor de amăgire
și-mi obosesc mai lesne căutările pe mare
dansa o spumă bahică îți încălțasem ochii
pășind niște drumuri eterne aceleași dar dioptriile tale
măresc
mirarea însă o primisem neîncepută
și-mi umplea buzele
de o spumă verde nemaivăzută puroind
structuri noi
o sete colosală mă sugruma ademenitor definițiile
îmi strigau despre om și nevăzându-l
îmi vărsau în interior componentele sale
acolo unde o erudiție neînțeleasă
îl asamblau
făcându-l mergător
și toate măruntaiele-mi răsună acum de pașii omului
desculți