și deodată vezi o fereastră târâtă de-un cal
peste ruinele conacului, o fereastră ce nu se sparge
și se uită cineva din fereastra aceea la tine.

și deodată vezi cum urcă o râpă dealul și îl despică
până sus de tot, unde se împrăștie norii.
o râpă despică dealul iar în râpă fiarele
rod și rod firul apei în timp ce trilul de la amiază
sfredelește lemnul în căutare de ciocănitori.

și soarele bate cu atâta putere în ochelarii de soare
încât tot ce se vede apune. Răsar peste tot
bule de întuneric, bule ce se înălță legănat,
ca în acvariu,
și plesnesc la atingerea a ceva de sus,
la atingerea a ceva care nu se vede
dar știm că e acolo, sus, și că îi place să înfulece
bule pline cu întuneric
în timp ce fereastra târâtă peste ruine
își regăește oblonul pierdut
și ascunde în spatele lui toate fantomele conacului
ca nu cumva să aflăm și noi
că totul s-a dus de râpă.