Rege cu valoare mare,
Cu faimă uluitoare
De feroce și tiranic,
S-a plimbat prin U. E. falnic,
Prin hățișuri de savană,
În mașină-europeană,
Ce-a costat euro, mii!
Un preÈ› de "bijuterii".
Cu lanț sclipitor, la gât,
Din aur fin, cel mai scump:
DouÈ™' patru de karate!
La mâini, brățări agățate,
Degete cu ghiuluri grele,
Răsfirate între ele.
Alipire cum să fie
De atâta bogăție?!
Dar nu merge l-a vânat
Iată moda s-a schimbat!
Fraieri erau doar străbunii
Care pândeau ca nebunii,
Ore-ntregi o căprioară,
Alte ori și până-n seară,
Și nimic nu izbuteau.
Tare primitivi erau!
El e șmecher declarat.
Când ceva bun " a vizat",
Nu stă cu limboaca scoasă
Să-i pice prada la masă!
Pune carduri evantai,
Cică-ar fi căldură, vai!
(Pe așa arșiță mare
Inventezi pentru-o răcoare!)
Un ingenios, șiret!
Căprițe vin berechet!
Nu-i atras de căprioare
Sunt "slabe" parcă-s mioare!
El țintește "bunăciune",
Pe "Euroaicele" fine,
Cu stil și minți ascuțite,
Șarmante și instruite.
Una-i dă ocol, zâmbește,
Mirată că n-o gonește.
Se uită galeș la leu
De-l ameți: -Dragul meu,
M-a sleit soarele tare
O să cad bleagă și moale!
N-ai putea să-mi împrumuți
Evantaiul tău drăguț?
Hei, Rege să fie prost?!
-De acord, dar contra cost!
S-a răcorit domnișoara,
A venit și surioara
Și altele-nfierbântate,
Golind cardurile toate!
Ba a vândut pe nimic
Și bolidul lui cel șic!
Lanțul, ghiuluri și brățări,
Dar a rămas și cu "dări"
De dat la stat,căci bogat,
Și pe coamă-a fost taxat!
Sărăcit, slăbit, flămând,
Trist, cu botul în pământ
Murmură că-i ramolit:
"Doamne sunt un jerpelit!
Neglijat, fără valoare,
"Euroaice" sclipitoare,
M-ați secătuit de tot!..."
Stând închircit, într-un cot,
Așteaptă de-o vreme bună,
O idee să îi vină,
Ca să iasă la liman.
A trecut o lună, un an...
Tot neputincios, sărac,
ÃŽn agonie, posac,
Se roagă de U.E, o Stea!
Un împrumut să-i mai dea.

4.12.2010 Aurora Luchian Vaslui