Tu ai murit îmi zise-un înger,
Copil sfios, cu glas domol și-o tristă față,
Înlăturat de vise, cântece și viață,
Tu ai murit într-un târziu...

Dar ei te cântă și te strigă,
Întrunul din colțurile albe,
Ale clădirii tare-nalte.

Chitara-i în doliu, iar zidarul ce te asculta e deprimat,
Iar florile ce tu le înflorai, astăzi-ți sunt moarte.
Dar glasul tău e un memorial,
Ce ne cutremură în cimitir cu dragi fiori,
Tu ai murit...
Copile drag, cu glas domol și păr de foc.

Și vise, și stele, și soare, și lună
Toate s-au dus.
Chitări acustice-s în doliu,
Triste sonoare ce se aud,
Din depărtare, depărtare
Fecioara sfântă ce-ți mai era,
Chitara acustică cu dor,
Dar tuturor ne va fi dor.