Nuntă mare ca-n povestă, cu lotaș dân Cimișoara,
Că să-nsoară Gin Scovardă cu veșina Ilioara!
Ș-uice-așa veniră mirii cu nănașî dânăince
La bisărica dân vale să-i cunune dom părince.

Că la nunta bănățană, cum îi datina străbună,
Niși nu-nșepe vesălia până când nu să cunună.
Când colo să vez comege, dup-un colț, pă ușa mică,
Pântră oamini, pântră lume, să băgă ș-o păsărică.

Dom părince scoasă carcea șî îș pusă ochilari,
Iar nănașî șî cu mirii s-apropiară dă altari.
Șî-nșepu să zâcă slujba, da’ nărodu dă bribece
Îș dăgea dân colț în altu, dân ochece în ochece.

Mirili chemă la ordin doi dân giveri șî stegaru
Ca să prindă păsărica sau să-i de în cap cu paru.
Șî-nșepu întrăg alaiu să înghită-n săc la hapuri,
Pân bisărică s-o-alerje cu măsaie șî cu prapuri.

Numa șe s-o poată pringe! Mirili, bătu-lar vina,
S-apucă șî el, săracu, s-o alunje cu lumina.
- Măi așceapă,-i zâsă popa, lasă naibilor oftica...
După șe săruț mireasa, poț să scoț șî păsărica!