aceeasi reverie


de după deal printre copaci
au apărut în cârduri și mergând pe poante
stelele
interpretând un dans numai al lor
după o muzică
ce părea că l-ar plagia pe ceaikovski

până și lupii străvechilor spaime
care dădeau târcoale clănțănind
se trăseseră cu sfială deoparte
lăsându-mă să reîncarc
golul pe care tocmai îl lăsase ziua

alături lucind molcom pușca
trăind aceeași reverie
undeva foarte departe de propriul sens