Se-n
Vârte împrejurul împrejur
În mijlocul frunzelor privesc :
Cum închipuie un abajur
Scaldat de razele ce asfințesc.

Sunt la mine în casă, acasă
Și contemplu cerul în amurg
Visând furtuna ce se lasă
Căci frunzele se-nvârt cu sârg.

Fuga lor mi pare un tango-
E vântul care cântă un refren,
Toamnei moarte, galbene maro,
Lipsită de-al verii colagen.

O umbră se aprinde în apus,
Să fii tu oare ? Când ai apărut ?
Secretă rămâi ca un intrus
Și mută, de eu nu te-am stiut.

Te acorzi de-al frunzelor refren
Și fugi, și eu nu pot să te rețin
Când dansezi prin arome de polen
Sau te scalzi în cupa cu pelin.

Rogvaivul piere în apus,
Cu el coboară cele sfinte ;
De pofta mea mă las dus :
Te am în inimă și vintre.

Tu nu ești om, nu ești femeie ;
Ființa ta de libelulă
Abia de-mi dărui-o crâmpeie
Din a sa magică formulă.





Tangoul tău e un dans păgân
E rapsodia unei coapse,
Nerușinea fără un stăpân,
Apel hormonilor la oaste.

Sub faldurile de purpură
Pulpele se-nvârt ca un compas
Redând a dorinței măsură
Între agonie și extaz.

Călcâiele fac rotocoale,
Se apleacă și se îndoaie,
Festin de mușchi și de tendoane
Udat de fulgere și ploaie.

Cu suavă îmbrățișarea ta
Rescrii ce este un păcat :
Când în angoasă îți duci viața
Și n-o trăiești cu adevărat.

Borges avea dreptate când a spus,
Că în tango dansând hulpav
[Întrebării] amanții află un răspuns:
“Do you believe in love after love?”

În tango totul e posibil
Îmbrățișați să ne regăsim
Cu celălalt, inexplicabil,
Și mai ales când de noi fugim.

Te apuc la dans de subțiori
Să simt ființa-ți ionizată,
Irealele sale comori
Îmi țintuie viața mea toată.

Cât ține ?..Cât ține viforul !
-Nu ești a furtunii mireasă ?-
Când bate gongul-orologiu,
Dispari ca o Cenușereasă.

Eșuez în zori ca-ntr-o lagună,
Lumina mă găsește surpat,
Tânjesc ca soarele să apună,
De tine să fiu iar fermecat.

Fără de opium sunt în sevraj
Rămân și singur și obosit,
Redus să contemplu un miraj,
Te aștept din nou la asfințit.