Respirația nopții îți este cearșaf, lângă tine se culcă-ntunericul.
Ți-atinge lin glezna și tâmpla, la viață și somn te trezește,
te urmărește-n cuvânt, în dorință, în gând,
el doarme ca oricare din voi, în afară te scoate, momindu-te.
Îți piaptănă sarea din gene și-apoi ți-o servește la masă,
orelor tale le-ascultă nisipul și-n față ți-l pune.
Și ceea ce el cu roză și umbră și apă a fost,
îți toarnă-n pahar.