ne plouă de sus
și plouă din noi
privirea-ți mustește de apă
mă rog de pământ
de albii de râu
potopul
în matcă să-ncapă
doar ploile noastre
nu vor nicăieri
să plece
să nu ne mai fie
ne-apasă pe suflet
ne-apasă tăceri
ne dârdâie mie și ție
torente nebune
în piept ne izbesc
sălbaticii melci
în urmă-ne cresc
și nimeni nu vine s-adune


7 noiembrie 2010