Tată,
cât am fost copil n-ai ținut casa curată de vorbe murdare
acum sunt bărbat și des vorbele tale de-atunci îmi ies pe gură
tu te faci mic de le-auzi le recunoști
și ai învârti înapoi Roata vieții tale să-ți picuri miere pe buze
în ceas ca acela

nu trece o zi să nu înjur
înjur de dumnezei, de sfinți dar mai ales de mame
mamele acelor ce mi se pun curmeziÈ™
în drumul meu spre sticla cu vin

vinul nu lipsea din casa ta bându-l ca pe apă
te faci mic de mă vezi așa
te recunoști în mine, tată