Doar sufletul mă-ntreabă:
De ce-am pierdut iubirea?
Îmi agasează mintea
Și-mi tulbură privirea,
Mi-aprinde-n gând regretul
La zile ce-au trecut.
Și inima-mi nebună
Tresaltă și suspină,
Crezând c-aude pașii
Ce nu mai trec demult.

Doar sufletu-mi te-nvie
Când dorul mă omoară.
Și îmi inundă trupul,
Arzându-mi firea goală,
Furios, îmi pișcă ochii,
Cu amintiri ce vin.
Iar inima-mi senilă
Îmi face altar de milă,
Gravându-ți chipu-n mine,
Icoană, să mă-nchin.