tăcerea o decupez din tălpi din palme și din priviri
o îngrop în țărână și plec fluierând la joacă
jocul meu favorit e ciocnirea bilelor din sticlă
deși le adun la întâmplare
culoarea lor predominantă e cea verde
cineva invizibil probabil mă ajută la alegerea lor
obișnuiesc să le ciocnesc una de alta lovind fiecare
pe rând cu degetul arătător doar
în afară de sunet nu se întâmplă nimic ieșit din comun
travaliul și nașterea sunt în fiorul
care se iscă undeva în mine cu fiecare izbire
niciodată nu reușesc să-i cunosc cu exactitate locul
sezoanele preferate ale acestor fapte sunt toamna
și iarna primăvara și vara sunt ale culesului
de fluturi întotdeauna după ce le moșesc scoțând
cuvintele din culorile lor le dau drumul
să-și caute moartea bătând -pe un felinar înalt- din aripi