Cântând nu știau că sunt greieri
Nu știau că sunt cântăreți
Pur și simplu cântau

Împleteau cântecul continuu
Unul cu altul
În ciorapul nopții
Pe care-l încălțam lunatecul de mine

Cântând nu știau că sunt pribeag
Nu știau că îi ascult
Rezemat de marginea nopții
De unde începe orice cântare

Îmi puneau în boccea merindele visului
Și îndemnuri la drumul
Spre tăcerea izvorâtă din steaua
Chemării a tot grăitoare.