era pe vremea când soldatul venea în permisie să-și vadă iubita
între două trenuri îi măsura cu buzele fruntea și o numea începutul
"spune-mi dacă te sărut mai jos de sprâncene"
o să mai ai ochi să mă vezi" a descusut-o când ea i-a luat mâna
nu să o pună odihnă obrazului și nici să-i ghicească în podul palmei
linii închipuite, portrete de femei înrămate în așteptări la fereastra unui vagon
ci doar să-i simtă căldura
nu știu dragul meu astăzi mă strecor tiptil pe urma mea
mirată că nu duce acolo unde se mai întâmplă o poezie de dragoste
și atunci mă întreb dacă Dumnezeu are un cuptor de pâine de ce nu toți ajung
să simtă mirosul