încep să mă obișnuiesc fără zăpadă
doar bruma pângărește lucrurile ca o împerechere de melci
o iarnă zgârcită cu iz de carne tocată în care
luna pendulează cu precizia unui spânzurat de barieră
iar trenul are desigur o întârziere de veci

prin sufertașul ochilor lumina își prelinge maioneza
tălpile degerate ale călătorilor porniți pe jos învârtesc planeta
cu monotonia Mareului C(r)oitor cocoșat asupra mașinii de cusut
păzea, moș crăciune! asemenea tatălui meu
o să bântui călare pe sac purtând sania-n cârcă
ce țeapă ți-ai luat
(și mormăi în barba ce-mi crește: te…!
în barbă
poate-ți crește la loc cu umbră o nalbă
spre bucuria porcilor scăpați măcar un an cu gâtul neobrezuit
să-și poată grohăi de-ntâia zi numele)

la ceasu-acesta numai lupanarele-s deschise
aceste fierării cu focul clientului
locul în care poeții pilesc
versificând brazda cearșafurilor cu sămânță
la primăvară va miji din mizerii
mărul cunoașterii atacat deja de șerpânță

singurii care se bucură sincer sunt maidanezii
au mâncat mai mult decât în oricare zi a anului
până și cățelele vor cădea cloșcă peste
Oul Vegetarianului