Parodie după poezia ״ CântăreÈ›i bolnavi " de Lucian Blaga

Nu-i nicio speranță
În țara străbună,
Zburăm cu low-costuri.
Spre-o lume mai bună.

Bărbații la muncă
Mai văd răsăritul :
Treisferturi – pe schele,
Un sfert – cu cerșitul.

Iar mândrele noastre
Suportă calvarul :
Menaj, strâns căpșunii
Sau fac trotuarul.

Primim SMS-uri
Cu vești ce ne-apasă
Și brusc ni se taie
Tot dorul de casă.

Nu-i nicio speranță
În țara străbună,
Zburăm cu low-costuri.
Spre-o lume mai bună.

Rapid cu metroul,
Că pierdem apelul.
Ah, iar cineva mi-a
ciordit portofelul…



Poezia parodiată

Cântăreți bolnavi
de Lucian Blaga

Purtăm fără lacrimi
o boală-n strune
si mergem de-a pururi
spre soare apune.

Mi-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah, iarăsi si iarăsi
cuvintele seacă.

Vânt vesnic răsună
prin cetini de zadă.
Purces-am în lume
pe punți de baladă.

Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârsit sub armură.

Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
si mergem de-a pururi
spre soare apune.

Răni ducem – izvoare –
deschise sub haină.
Sporim nesfârsirea
c-un cântec, c-o taină.