Mi-ai amintit de minusul din albul de părere
Și mi-ai deschis o ușă înspre drum.
Printre tăcutul cu aromă de durere
Mi-ai presărat și înțelesul bun.

Clar ! Este apă bună numai într-o zonă de tăcere
Dar alta decât o tăcere cu explozii doar în gând.
Pe malul stâng ne întâlnim fără de iele;
Deci fără basm cu imitări de gând.

Pădurea a rămas mereu alături de durere
Tot dăruind din leacul cel ascuns.
La fel a fost cu fagurul de miere
Ce a pătruns chiar prin borcan în gând.


Mirată și trecută de durere prin durere
Tu înțelegi Minunea de atunci…
Chiar ști că toți au parte înspre sete
Dar și spre apa din Izvor Străbun.