M-afund în mâl și glezna surd ezită.
O-nfrigurare întețește chinul
Și risipește asmuțit veninul
De îndoială-n oase cuibărită.

Mirarea-n toate îmi rămâne vinul
Prelins prin colțul gurii ca prin sită,
Când umbra amurgirilor palpită
Și ofilește-n neodihnă crinul.

Târziu, pretind durerilor o vamă
Și golul vag din ziduri îl astup
Cu viers cântat pe o solemnă gamă

Suită-n cer de taine ce irup.
Orice tărâm e-a Învierii ramă,
Dacă-ți înalți smerenia în trup.


9 mai 2012