agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Self-annulment is a prison... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-07-05 | [This text should be read in romana] |
Plămânii mi-au obosit să mai respire,
Iar de ieri parcă au început Să se transforme în piatră. Durerea nu-și mai are loc în mine, Căci sunt deja plină până la saturație De păcate și de moarte. Simt că voi muri sufocată În iubirea asta ce nu-și mai are rostul, Și mai nou, nu-și mai are nici partenerii. Nici nu știu de ce îi mai zic iubire, Din moment ce doar chin aduce În ambele părți. Tu? Tu mai poți respira? Tu nu te sufoci în relația asta Căzută de mult pe partea rutinei? Degeaba încercăm amândoi Să ne satisfacem orgoliile și să o salvăm, Căci așa cum nu poți reda suflarea unui mort, Cum vom putea oare să înviem dragostea noastră După ce amândoi am decis Că e mai bine s-o lăsăm să moară?
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy