agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Au pied du grand chêne ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-07-16 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Oameni tăcuți sunt așejați la masa vieții,
aceeași masă din vremurile de demult, unii se-nfruptă din amintirea tinereții, alții, senectizați, în brațe poartă lut. Sunt vechi haiduci, proscrișii lumii noi, sunt cei vidați de viața sau repere, au respirat cândva, cum azi facem și noi, din aerul schimbării. Astăzi vor doar tăcere. Se cred umbre înfrânte, dar ochii îi trădează; sclipește-n ochii lor lumina lumii vie. Natura, ca o mamă, nu îi abandonează, nici Cerul nu îi uită- doar omul nu-i mai știe! Luminile din beznă le sunt îmbrățișare, portița ce-i renaște în învechitul burg, cei ce-au rămas să plece mimează îndurare, în timp ce acostează vasul lui Demiurg Așteptă o salvare în pragul dimineții, cei osândiți deja pe calea eternității...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité