Mama m-a rugat odată
Să nu iubesc așa ca ea.
Mi-a zis să nu ascult de soartă,
Să zâmbesc când viața-i grea.

Mamă m-a-nvățat,de mult,
Să-ncerc să fiu cuminte,
Pentru că de destinu-i crunt,
Mă ajută cele Sfinte.

Tot biata mamă-mi zicea,
Bătrână și bolnavă,
Că mai de mult și ea-și dorea,
Să strângă-n brațe o nepoată.

Mama m-a implorat cândva,
Ca în ceasul morții sale,
S-o scap de viața asta grea,
Căci ea nu e nemuritoare.