te port în mijlocul lumii
ca pe o culoare
despre care nu știe nimeni
din când în când îți șterg trupul
de ploi
și te învelesc în sângele meu
să nu tremure în tine
noaptea

în sânii tăi rătăcesc trepte
munți cu păsări pe umeri
și un acoperiș cu fruntea goală
sub care se risipesc tăceri
zâmbete
și noi

străini