Dragostea noastră nu are impedimente,
Și totuși are,
Nu are leac, și totuși nu e otravă.
E ceva mai mult de atât.
E un amalgam de așteptări, sentimente,
Dor, vise, gânduri, speranțe, lacrimi,
Zâmbete, îmbrățișări, jocuri și timp.
Cum dragostea adevărată nu are vârstă,
Și nu se măsoară în luni sau ani,
Noi ne putem numi doi fericiți.
Defapt, ce e mai ciudat la ceea ce suntem
Este faptul că ne iubim fără să ne iubim.
Întâlnirile sunt rare, dorul este uriaș,
Dar cum din el se naște dragostea adevărată,
Putem spune că suntem norocoși
Doar pentru simplul fapt că ne este dor.
Nu ne pasă de cât de bătrân ești tu,
Și de cât de tânără sunt eu,
Atâta timp cât suntem sprinteni amândoi.
Suntem nebuni, și știm asta,
Dar mai mereu aceași nebunie ne împinge
Să nu ne mai pese deloc de urmări,
Atunci când cădem împreună în păcate.
Nu ne vom pierde,
Căci atâta timp cât nu sunt a ta,
Și totuși sunt,
Și tu ești al meu, și totuși nu ești,
Nimeni și nimic nu ne va face
Să ne uităm, să ne pierdem,
Să nu ne mai iubim.