Un orologiu nins atârnat în câmpie
Se scutură de zăpada rece căzută
În ultima oră din modesta veșnicie.
Apoi tic-tac-ul reîncepe, te rog și ascultă.

Știu ce noaptea aceasta îmi tăinuie -
Flacăra eternei iluzii condamnate
La butoniera soarelui să dăinuie -
Acum luminile îi sunt înghețate.

Și o clipire de pleoape îmi poartă
Pasărea vis într-un un viscol visceral
Îmi cutremură albul ce-i o șoaptă
La urechea unui Rege rătăcit în ireal.

Un Rege orgolios, pierdut pe câmpie
Uitat de lozinci, curteni și oștiri
Călare pe calul devenit o albă stafie -
Simt cum mi se perinda prin amintiri.

Din turnul dărâmat al castelului pierdut
Orologiul se scutură iar de zăpadă
Bate ora exactă, o bate neîntrerupt
Chemându-și Regele plecat la cruciadă.

Dar Regelui nebun, măcinat de orgoliu
Fiecare bătaie I se pare o insultă
Urăște ce i-a rămas, acel orologiu...
Tic-tac-ul reîncepe... Te rog și ascultă