S-au dus zile, luni, iar Anul

A îmbătrânit, sărmanul.

Prin fereastra aburită,

Cată' spre lumea albită

De la neaua de argint,

Ascultând vântul vuind.

*

Stând în jilțul vechi oftează,

Enigmatic cugetează:

-Voi pleca, mi s-a dus vremea,

Mi-a slăbit de mult puterea,

Am lăsat listele toate,

Socoteli neîncheiate,

Dar n-am teamă de nimic,

Anul Nou e un voinic,

Tânăr, ager, sclipitor,

Se va descurca ușor.

Parcă-s trist, dar parcă nu-s,

Dumnezeu Bunul de Sus

M-a vegheat, m-a luminat

Și mereu m-a ajutat.

*

Tresare... I s-a părut

Ori la ușă s-a bătut?

Și-a pus cizmele uzate

Și hainele demodate.

Pășind cu dificultate

Ieși. Văzându-l pe frate

Ce îi surâdea în prag,

S-au îmbrățișat cu drag

Și-i șopti cu glasul stins:

-Câte lumini s-au aprins!

Auzi, orologiu bate,

Artificii minunate,

Toate sunt doar pentru tine,

Eu mă duc, te las cu bine!

............................................

S-a dus Anul ca un fum,

Șoptind: -Frate, să fii bun!