Dintr-un bulgăraș mic, moale,
Ce-l rostogolesc în vale;
Crește mare, uniform,
Ca să dichisesc un om,
Om tăcut în haină albă,
Un măreț om de zăpadă!
*
Trei bulgări și omu-i gata!
Furișat, iau de la tata,
O pălărie mai veche,
Doi nasturi negri, pereche,
Să-i pun ochi. Un morcovel,
Năsuc lung și subțirel.
*
Alerg în curte degrabă,
Iau o mătură cu coadă,
Brațul omului, căci poate,
Azorel o să îl latre,
Și s-o apăra și el,
Când să-l muște rău-cățel!
*
Tiii, cât e de arătos!
Omul e și mai pufos,
Căci ninsoarea s-a pornit,
Mătura i-a-mpodobit,
Pălăria e-ncărcată
Cu zăpada ca de vată!