S-au cernut prin sită deasă / Toți amicii mei "de clasă!"

.

Un gânsac cu două labe

Crăcănate ca la babe,

Arogant, cu ciuf pe cap,

Săltat, căci mâncă un nap,

(Și nu-i plăcuse defel)

Sporovăia singurel:

*

"Drac de soața altuia,

AÈ™ urca-o pe o stea,

Doar să-i dau drumu' în cap,

Să moară ca un gândac,

Căci într-una clevetește,

Și pamflete dichisește!

*

Iritarea ce-o am eu,

E că "taxează" mereu,

Pe bărbați, pe noi gâscanii,

Ne alintă "bețivanii",

Ori ne spune boi și porci,

Deci, ne vede dobitoci!

*

Nu neg că e fals ce spune,

Dar o rață-spurcăciune,

Să-mi calce "pe bărbăție"?

Ah, aÈ™ face-o o piftie!...

Să fiu perechiușa sa,

AÈ™ pune biciul pe ea!"

*

Rățușca, o ghidușică,

Râde drăcoaica, de pică!

Apoi ce, perechea sa,

O să dea divorț de ea,

Că scrie de dobitoace?

El e soț-modern și pace!

*

O lasă, nu-l deranjează,

Bine că nu-l neglijează!

E atentă, îl iubește,

De bobocel îngrijește,

E o gospodină bună,

Facă gânsacii cu spumă!...

*

Gânsacu', "frumos bărbat",

ÃŽntr-o zi i-a dedicat,

O fabulă și pamflete,

O dăduse "de perete",

Și jubila mulțumit:

"Iată, că a amuțit!"

*

Da de unde? Vreme nu-i!

Are grijă de-al ei pui,

Da-l citește...Înțeleaptă,

L-a ignorat de îndată!...

Talentatul a "zbierat",

Singur s-a aplaudat!

*

Gâscanul e în delir!

Rața-și spune: "Îl inspir...

Cu patos a așternut,

Tot oful ce l-a avut!

Drag de moțul său săltat,

Mai, l-aș cere de bărbat!"

*

Ca o morală:

*

Raței, asta i-a prins bine,

Căci văzu acuma cine

I-a fost prieten real,

Cine a fost fals, șacal,

Ce-i zâmbi din colț de gură,

Cu masca de pe figură!