Ionică-i bosumflat,
La prânz nici nu a mâncat!
Stă sub nucul cel rotat,
Și bombăne indignat:
.
-Mare lucru am făcut!
De acum dac-am crescut,
Orice gafă mărunțică,
"La pedeapsă, Ionică!"
.
Pentru o cană stricată,
Mama iar e supărată!
Sau că nu mi-am terminat
Temele...și m-am jucat.
.
Ce-i motiv de întristare,
Ori de pedeapsă, mustrare?!
Ah, și am spart dimineață,
Și borcanul cu dulceață...
.
Bătrânul câine, Mițos,
Ronțăind tăcut, un os,
Auzindu-l cum se vaită,
Îl povățui îndată:
.
-Ionică, Ionică,
Ce noroc că ai mămică!
Eu nu am și mult aș vrea,
Să aibă cin' mă mustra!
.
Să mă certe, să mă-nvețe,
De greșesc să-mi dea povețe;
Așa-s trist, singur mereu,
De ce nu-s în locul tău?
.
-Cum, e rău fără de mamă?
-E groaznic! Iată, te cheamă!
Mama-l mângâie duioasă:
-Te-am iertat, vino la masă!