Pierduse războiul cu nevăzutul.
În urma sa, o gamelă cu apă și-un tain rămas neconsumat.
Fusese un uriaș cu milă pentru ființe fragile,
de-aceea, cum se lăsa întunericul, se oprea să-nnopteze.
N-avea adăpost decât cerul, adormea în zumzet de stele.
Visa frumos, de parcă mări liniștite i-ar fi legănat somnul.
Când se trezea, pășea cu sfială spre răsărit,
se oprea și uita de sine o vreme. În minutele-acelea,
știa că vin altele, care-l vor înlănțui pe nevăzute,
și-n lupta cu ele nu-i va rămâne decât suflul credinței.