de toți cei care l-au îmbrățișat fără niciun motiv
cu picioarele blocului
cu unghiile roșii ale unei doamne cu etaj

am mușcat din el cu foamea unei singure note
ea mă aștepta tandru
tolănită într-un cuțit uscat
ucidea idei după idei cu pumnul ei rotund
de domnișoară
visa la poetul preferat
cum o privea lasciv din colțul cel mai îndepărtat al petrecerii
cu poezia goală și brunetă în existul ei

m-am lăsat de mine în penultima clipă
când i-am prins din umbră mâna dreaptă
murdară de crime și idei
pentru că la vârsta mea lumina este doar o poftă
curge zilnic pe sub pleoape
ca un ocean imposibil
de nisip